vineri, 15 mai 2009

Pygmalion eutanasiat

Vreau sa-ti mai vad odata
zambetul fermecator.
Acum ma apropii de tine mai mult si... 
nu, nu... e un rictus care indica leziuni pe creier.
Vreau sa mai inspir cu nesat 
parfumul tau imbatator.
Acum ma dau pe langa tine sa te adulmec si...
nu, nu... e o duhoare de nespalat.
Vreau sa imi mai imbaiez ochii 
cu gratia ta de necuprins in cuvinte.
Acum ma uit mai atent la cum mergi si...
nu, nu... te tarasti ca o martoaga schiloada.
Vreau sa mai adorm leganat de glasul tau 
ca suflul unui flaut.
Acum imi ciulesc urechile 
ca sa te ascult mai bine si...
nu, nu... e tusitul unei catele tuberculoase.
Ochii mei sunt plini de iubire, zici tu?
Nu iubita, e fascinatie 
in fata unei abominatii a naturii.

Niciun comentariu: