Compunere: Dulapul cu ferestre de safir

Introducere: Asta este o povestioara scrisa la WTF. Asa ca nu va asteptati la mare literatura. Criticii sunt invitati cu placere sa se duca si sa-si qweytgrevgsbzdvvnxcxf... (Vezi incheierea)

Cuprins: the actual writing...

Trebuia sa fie in studiu, dar nu-i pasa. Maestrul avea un invitat: un vestitor.
Efrin se baga dupa un colt si le auzi glasurile:
-Orias, vechi prieten, ce te aduce in colbul casei mele?
-Dragule, as vrea sa-ti impartasesc bucuria revederii, dar ma tem ca scopul meu aici o va umbri.
Va sa zica urma o discutie importanta. Efrin stia locul unde sa se ascunda pentru a trage cu urechea la discutiile importante: dulapul cu ferestre de safir.
-Cum asa, sper ca nu aduci veste despre vreo nenorocire...
-Spune-mi, biblioteca inca iti este cel mai drag loc atunci cand gandurile iti cer singuratate, nu?
Cei doi se privira si intre ochii lor avu loc o intelegere tacita.
-Da, desigur... pe aici, daca esti amabil.

Dupa ce usile bibliotecii se inchisera in urma lor, maestrul si oaspetele isi gasira loc printre mesele pline de volume si statuetele din bronz.
-Draga prietene, as fi vrut sa nu fiu eu acela care sa te instiinteze de asta, dar Asturias este foarte, foarte suparat pe tine. Stii de ce, nu?
Maestrul fu vizibil incurcat de o asa intrebare la care nu se asteptase. Pus in dificultate, alese mai curand sa isi intoarca privirea catre un raft masiv incarcat cu tomuri efratine.
-Raspunsul nu cred ca se afla in volumele acelea efratine, prietene. Sa iti improspatez memoria?
Maestrul se foia pe loc ca si cum ar fi sezut pe un scaun din fier incins.
-Foarte bine atunci, daca mintea refuza sa te ajute: nou-nascutul pe care ti l-am incredintat acum 12 ani. De ce nu ne-ai informat depre cresterea lui asa cum ne-am inteles?
-Mi-ati incredintat multi novici in 12 ani, incerca batranul sa scape cu un zambet silit. Sa tin cont de fiecare este o intreprindere, ca sa nu ma exprim dur, extenuanta. Si pe langa asta...
-Nu am dispozitia sa iti ascult fabricatiile si scuzele mincinoase, drag prieten. Stii mult prea bine ca ti l-am incredintat spre supraveghere DIRECTA. Doar nu iti imaginai ca o sa uitam de el si ca o sa il poti pastra pentru tine, nu?
-Ce tot spui, sa pastrez? Sunt un om batran, nu pot sa pazesc o casa plina de novici pe care nici nu stiu cum ii cheama pe jumatate dintre ei! Am si uitat despre...
-Atunci o sa iti atarnam capul de portile Tirionului, de vreme ce singur admiti ca nu esti decat un sac vechi de oase! tuna vocea lui Orias. Ce zici de asta?
Maestrul inmarmuri. Oaspetele savura clipele de liniste si continua cu o voce mai asezata, dar in continuare autoritara:
-Asturias nu mai este la fel de binevoitor ca atunci cand l-ai cunoscut prima oara. Totusi, inca este omul care stie sa rasplateasca un serviciu. Dovada ca ti-a oferit locul acesta ferit unde sa iti continui munca, ceeace ti-ar fi fost imposibil oriunde altundeva. Ti-a dat adapost impotriva celor care te prigoneau. Si tu cu ce il rasplatesti? ... Cu 12 ani de neglijare!
Orias isi opri tirada. Astepta ca argumentele sale sa-si faca efectul. Era limpede ca maestrul nu mai putea sa se ascunda. Oaspetele il intreba cu glas potolit:
-Unde e baiatul?
Batranul isi indrepta privirea spre Orias. Parea ca si pierduse vlaga si ca din el nu mai ramases decat o coaja.
-Te mai intreb o data: unde este?
Maestrul tresari ca trezit dintr-un vis. Balbai:
-Aaa... este in... la vremea asta ar trebui sa fie in studiu.
-Perfect! Vreau sa il vad, zise vestitorul si se ridica sa plece.
-Ar fi o minune sa il gasesti acolo, il retinu maestrul. Este incapatanat ca un catar si ma asculta numai daca ii convine.
Orias se opri si se intoase de parca ar fi vrut sa mai spuna ceva. Se razgandi, isi ridica ochii in tavan si inspira adanc. Ramase asa cateva momente, spre uimirea maestrului. Intr-un final expira brusc:
-Ai dreptate, nu este in studiu.
Printre baguilelile de nedumerire ale batranului, oaspetele se indrepta spre fundul salii, privind cand la rafturi, cand la statuete, pe care le mangaie in treacat. Se apropie incet, dar cu siguranta celui care cunoaste, de dulapul cu ferestre de safir.
-As putea sa iti spun exact unde se afla micul nostru scamator... chiar acum.
Orias privi prin sticlele intunecate ale dulapului. Efrin se ghemui ingrozit cat mai in spate. Vazu chipul oaspetelui si pentru un moment paralizant, privirile li se intalnira in orb. Orias paru chiar ca ii zambeste si ca ii face cu ochiul.
-Dar ce farmec ar mai avea un joc, orice joc, daca am cunoaste de la inceput rezultatul, hmmmm? suspina oaspetele pe cand se intorcea si se departa de dulap.
Efrin rasufla usurat dar inima inca ii mai batea nebuneste. Auzi vocea maestrului:
-Nu mai sunt sigur daca Efrin va este menit.
-Ia te uita, ii stii pana si numele. Ciudat iti merge mintea, prietene, cand adineauri nici nu stiai numele a jumatate din novicii tai.
Maestrul suporta cu greu sarcasmul lui Orias, dar se obliga sa continue ce avea de spus:
-Nu stiu daca este un lucru bun sa il luati.
-Pareai mai putin nesigur acum 12 ani...
-Pentru ca atunci nu va cunosteam caile putrezite!!!
Vestitorul Orias fu surprins de izbucnirea batranului, care profita de moment si continua inflacarat:
-Poate Asturias stie multe despre mine, nu neg. Dar si eu am aflat destule despre el in 12 ani!
Expresia pasiva a lui Orias il invita sa continue:
-Ce mandru trebuie sa fie Asturias, el si clica lui... si indrazniti sa va numiti Razboinicii Rasaritului?! Voi, hoti de nou-nascuti! Ii cresteti in minciuna, le faceti mintea bucati ca sa o reconstruiti cum va place si apoi ii trimiteti ca pe niste vite la taiere...nu! Efrin ramane aici!
Dupa un moment de stupoare, Orias izbucni intr-un ras insultator care facu furia maestrului sa para bosumflarea unui copil rasfatat.
-Batran prost! zise oaspetele potolindu-si hohotele. Batran prost! Cum crezi ca o sa il tii aici? Va ramane mereu nevinovat, asa crezi? Esti nemaipomenit! Chiar ma si intreb... oare cand isi va ucide primul coleg de joaca, ai idee? Asa, accidental. Dupa aia cat crezi ca o sa ii mai poti ascunde ceea ce este el cu adevarat?
Mestrul rasufla nervos:
-Nu intelegi; eu i-am auzit primul cuvant, eu i-am vazut primul pas, mi-e ca si trup din trupul meu, mi-e ca si sange din sangele meu. Nu o sa vi-l dau.
Maestrul mai vru sa spuna ceva dar in timpul acesta Orias se apropie de el, il apuca de umar cu o mana si cu cealalta ii facu semn la buze:
-Ssshhhh... ssshhh... In primul rand, batrane prieten, hai sa lamurim niste lucruri, da? De dragul tau, de dragul lui Efrin, de dragul tuturor daca vrei. Hai sa stam jos, da?
Se asezara, dar maestrul cu greu sedea confortabil.
-In primul rand: Efrin... desi l-ai crescut si l-ai ingrijit timp de 12 ani, lucru pentru care iti suntem extrem de recunoscatori... Efrin nu e al tau ca sa "ni-l dai", intelegi? De la inceput a fost al Rasaritului. De fapt ai si semnat un document in legatura cu asta, doar nu ai uitat? Cat despre insultele pe care le-ai adus lui Asturias si noua celor care luptam sub semnul Rasaritului, asta in al doilea rand... Din nou spun: pentru binele tau...
Si Orias ii stranse mana ca intr-un cleste de otel incat maestrului ii scapa o grimasa de durere.
-Pentru binele tau sper ca acelea au fost vorbe aruncate in momente de manie si ca nu exprima cu adevarat ceea ce crezi. Fii ferm convins ca lucrurile pe care crezi ca le-ai aflat despre noi in acesti 12 ani isi au obarsia intr-o sursa corupta de nemultumire, maleficiu si neimplinire. Da? De fapt acesta este adevarul. Tu nu ai nici o vina. Ai fost informat cu rea-vointa. Eu te iert. Nu... Asturias te iarta.
Se ridicara. Batranul rosti cu voce obosita:
-Cat timp mai rasuflu si umblu pe pamantul asta, pe Efrin nu o sa-l aveti. Si gata...
Oaspetele Orias continua ca si cum nu ar fi auzit:
-Hai sa iti spun ceva ce am invatat pe vremea cand eram acolit: pana si cuvintele obisnuite, acelea de zi cu zi, care nu fac parte din incantatii sau conjurari, acelea pot sa porunceasca sortii, sa schimbe cursul lumii, chiar daca nu esti vrajitor. Gandeste-te: azi te superi pe un vecin, ii zici ceva si maine il vezi mort: un accident, o cazatura, cutitul unui talhar. In locul tau eu nu m-as juca asa cu niste cuvinte serioase. Cat mai rasuflu si umblu pe pamant, auzi la el! Intelegi ce vreau sa spun, nu... ? Haide, nu mai fi suparat, o sa iti aducem un alt novice pe care sa il ingrijesti. O sa il uiti pe Efrin cat ai bate din palme.
Se apropiara de iesire.
-Un ultim lucru, ceru batranul.
-Da, prietene?
-Te felicit pentru stralucirea si maiestria oratoriei tale, dar un lucru vreau sa fie clar...
-Continua...
-Efrin ramane la mine.
Orias ofta emfatic cu dezamagire teatrala:
-Dar stiu ca Efrin al tau este incapatanat dintr-un motiv temeinic: esti la fel de catar ca si el! Uite cum stau lucrurile...
Vestitorul se apropie de batran:
-Peste trei zile o sa vin sa il iau pe baiat. Si inainte sa zici ceva care sa semene a impotrivire, nu o sa vin singur. Inalta Garda Asturiana o sa ma insoteasca, ai inteles? Daca o sa cooperezi fara impotrivire, nimic nu se va intampla. Toata lumea isi va continua treburile zilnice ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Va fi ca si cum nici nu am venit.
-Si daca nu o sa "cooperez fara impotrivire"?
-Un om inteligent si daruit cu intelepciunea senectutii ca dumneata nu s-ar gandi nici macar o clipa la o alternativa atat de dezavantajoasa.
-Sa spunem ca mi-am pierdut mintile. Doar sunt batran, la varsta asta mi se poate intampla oricand.
-Bine... bine! Daca vrei asa... Sa zicem... ca o sa iti culcam la pamant iubita ta scoala, cresa, cum vrei sa spui, vom trece prin taisul sabiei pe toti novicii tai cei dragi, de la primul pana la ultimul, de la cel mare pana la sugar iar pana seara, totul: casa ta, biblioteca asta, adapostul asta, TOATE vor fi o gramajoara de scrum. Si n-am terminat: in final, dar nu in cele din urma, o sa imi tin promisiunea de mai devreme; capul tau, care a nascocit atatea retete, planuri si sfaturi folositoare oamenilor va fi de folos corbilor si viermilor ca ornament de gust la portile de miazanoapte ale Tirionului. Ei, ce zici?
Batranul il privi pe oaspete cu apasare. Lasa ochii in pamant apoi ii ridica si intreba:
-Ce o sa ii spun lui Efrin?
-Nu-i spune nimic. Sau inventeaza ceva. Copii sunt usor de mintit.
Orias iesi din biblioteca:
-Nu-i nevoie sa ma conduci. Stiu sa ajung afara.

Incheiere: The end. Pentru posibilii nesatisfacuti am un citat din Benjamin "Yahtzee" Croshaw:
Please get yourself hurled from an airplain and land anus first on the spires of Winchester Cathedral.