Plonjand inspre mijlocul intunericului,
pelerinul se opri pe o cuta a durerii.
Privind orizonturile inflacarate
de moartea soarelui,
nu zabovi cand sangele acestuia
se stinse in tarana.
Isi desfacu aripile in aerul noptii
si porni mai departe.
Simtea ca pentru a ajunge mai departe,
trebuia doar sa-si incrunte fruntea.
Un comentariu:
Din afundul adancului intunericului intrupat...soarele se stinge si odata cu el moare zarea lumii, mor orizonturi si se zbat in mucii de maine idealuri noi.Nu ca asa crede Zarathustra ci e asa pentru ca noi ne impunem vointa datatoare de speranta asupra lumii.Soarele nu moare cand vrem, ci vine spre a muri cufundat in uitare.Multumesc pentru post , violonist ce esti matale.Mai vrem.
Trimiteți un comentariu