Sa incep, sa nu incep? Ma zgandareste greutatea carului pe care o sa-l trag de-acum incolo. Deh...se pare ca d-aia sunt bou. I-auzi: sa fac un blog! Pfui!
Sa ma simt indatorat catre un public cu o productie constanta de ePIZDOle pe care ei sa le adulmece ca pe-o liniuta? Sa fie un lucru clar de la inceput, dragii mei. Scriu pentru mine. Clar? Eu. Dincolo de limitele mele si de fruntariile persoanei mele universul se termina. Brusc. Fara regrete.
Aici e scena. Scena mea. Eu sunt centrul atentiei. Voi nu aveti ce sa faceti decat sa-mi cititi randurile, multumindu-mi ca v-am scos pentru putin timp din baltoaca mirositoare a zilei.
Acum, preocuparea mea minima pentru existenta este inlocuita de foame.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Te felicit maestre ca ai inceput sa scrii...bravo nene!Asa te vrem...sa scrii bogat, concis asa cum o faci, asa cum putin reusesc, sa vii cu detalii dint o lume perfecta la care putini avem acces.Felicitari inca o data...un om care a invatat de la tine.
Trimiteți un comentariu