Reaspectul meu pentru tine este invers proportional cu frecventa invectivelor imbalosate cu smegma special pentru tine.
Respectul meu este direct proportional cu frecventa dorintei mele de a nu te vedea cu intestinele imprastiate pe asfalt ca intr-o pictura de pe albumele Cannibal Corpse.
Respectul meu pentru umanitate este direct proportional cu frecventa postarilor din blogul asta. Pana acum se pare ca nu stam prea bine cu zelul. Faceti ceva ca sa postez mai des...de exemplu, ardeti in flacari si apareti la stiri... sau macar in curierul zilei... nu sunt baiat pretentios.
vineri, 31 octombrie 2008
sâmbătă, 18 octombrie 2008
Nanny quote
Harold e-n Italia?
Nu. E undeva intr-o toaleta la bulgari, tratandu-si distensia anala cu unguent de galbenele.
Muzicienii stiu de ce.
Muzicienii stiu de ce.
The Goulden touch...
Chircit pe un scaun inalt de treizeci de centimetri. Cocosat, capul intre umeri, din manecile desfacute iesind incheieturile ridicate, degetele masurand ca un aparat dezarticulat rezistenta fiecarei clape, senzorialitatea ei, controland liniile sunetului spre culminarea atingerii, dar si spre senzualitatea unica, speciala a despartirii de fildesul claviaturii.
Nascut Glenn Herbert Gould in Toronto, pe 25 septembrie 1932.
Mort in Toronto, la 4 octombrie 1982.
Bleahhh...
Sa incep, sa nu incep? Ma zgandareste greutatea carului pe care o sa-l trag de-acum incolo. Deh...se pare ca d-aia sunt bou. I-auzi: sa fac un blog! Pfui!
Sa ma simt indatorat catre un public cu o productie constanta de ePIZDOle pe care ei sa le adulmece ca pe-o liniuta? Sa fie un lucru clar de la inceput, dragii mei. Scriu pentru mine. Clar? Eu. Dincolo de limitele mele si de fruntariile persoanei mele universul se termina. Brusc. Fara regrete.
Aici e scena. Scena mea. Eu sunt centrul atentiei. Voi nu aveti ce sa faceti decat sa-mi cititi randurile, multumindu-mi ca v-am scos pentru putin timp din baltoaca mirositoare a zilei.
Acum, preocuparea mea minima pentru existenta este inlocuita de foame.
Sa ma simt indatorat catre un public cu o productie constanta de ePIZDOle pe care ei sa le adulmece ca pe-o liniuta? Sa fie un lucru clar de la inceput, dragii mei. Scriu pentru mine. Clar? Eu. Dincolo de limitele mele si de fruntariile persoanei mele universul se termina. Brusc. Fara regrete.
Aici e scena. Scena mea. Eu sunt centrul atentiei. Voi nu aveti ce sa faceti decat sa-mi cititi randurile, multumindu-mi ca v-am scos pentru putin timp din baltoaca mirositoare a zilei.
Acum, preocuparea mea minima pentru existenta este inlocuita de foame.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
